Miracol

Tatăl nostru, carele eşti în ceruri,
Fiinţa-ţi blândă, plină de iubire,
Străbate veşnic cosmicele geruri
Spre-a ajuta această omenire.

Ne dărui pâinea cea de toate zilele,
Prin taina sfintei liturghii mereu
Şi ne îndemni la toate slujbele:
“- Luaţi, mâncaţi, acesta-i trupul meu!”

Din vinul roşu, sfinţit în altar,
Ne-mpărtăşim de sfinte sărbători.
Sfioşi, primim rubinul dat în dar
Şi-ndemnul: “- Fiţi mai iubitori !

Împărăţia Ta e fără de sfârşit!
Şi să-nţeleg îmi este foarte greu
Acest miracol, ce s-a săvârşit,
Că Tu cu mine poţi să fii mereu!

Că Ţi-ai făcut intrarea triumfală
În mintea mea, de obicei rebelă,
Că inima-mi, de rugă, e capelă,
Iar pentru cânt de slavă – catedrală