Cântecul Iubirii

Sub plopii-nalţi, fremătători,
De lângă râul ce se-ngână
Cu-al morii cântec monoton
Şi-n unde lunecând suspină,


Stăteam privind atent spre Soare
Cum zarea-n flăcări o scălda
Şi-un cântec prinde să-nfioare
Un suflet singur ce tânjea...


Cântarea-l arde, dureroasă
Şi vocii nu-i mai pune frâu.
Se-nalţă caldă, mlădioasă,
Pe-acordul moară, plopi şi râu.


Când zbuciumată e, ca marea
Tălăzuindu-se-n furtună,
Când lină, tristă ca visarea
Târzie, sub un clar de lună.
.......................................................................
.
Din luncă fete-n stol se-ntorc
Râzând voioase pe-nserat.
Şi-o clipă, au rămas pe loc
S-asculte glasul de bărbat.


O clipă...şi apoi s-au dus
Spre satul lor din nou râzând
Şi s-au pierdut către Apus
Iar cântul le-a fugit din gând...
...................................................................

Din furtunatica lor ceată
Care-a trecut nepăsătoare
În urmă s-a oprit o fată,
Ghicind în cântec o chemare.

Se-apropie încet de locul
Unde străinul călător
Încearcă să aprindă focul
Şi cântă cu atâta dor.

“- Ce cântec e acesta, oare,
Din drumul meu de m-a oprit ?
L-ascult şi sufletul mă doare
De parcă el mi l-a vrăjit ! ”


“- Acesta-i Cântecul Iubirii,
Chemarea inimii spre Soare,
Filonul sfânt, Speranţa Firii,
De nu-l urmezi, Speranţa moare ! ”


Băiat şi fată au pornit
Strângându-se uşor de mână...
Se pierde cântu-n zări adânci,
Iar ei se pierd sub clar de Lună.

1958

Iubesc...

Simt inima că-mi bate tot mai tare,
Zadarnic mai încerc s-o ţin în frâu.
Avânt îşi ia, cântând fără-ncetare,
Iar gândul ar lega-o cu un brâu.

Ruşine-mi e cuiva să povestesc-
Ca pe-o comoară taina o păstrez
Şi nimeni nu ghiceşte că iubesc,
Că-n nopţi cu lună eu la el visez.


Au înţeles doar ochii mari, adânci,
Că gându-mi zboară către el hoinar
Şi simt puterea de-nverzite lunci,
A ochilor, cum mă atrage iar.


Se-ascunde vântu-n părul blond, rebel,
Ca vara printre spicele de grâu
S-a cuibărit şi ceru-n ochi la el...
Iubirea mea, cum să te ţin în frâu ?


Îl vezi şi tu, senin şi zâmbitor,
Cum trece şi mă lasă fără grai -
Îmi pare că-i un vis rătăcitor
Şi-mi este drag ca soarele bălai.

august 1957

Ca o adiere

Nu-i fată de crai şi nici de-mpărat
Şi nici frumuseţe vestită,
Dar sufletu-i este izvor minunat,
Iubeşte viaţa cu dor nesecat,
Cu dragoste nemărginită.


Iar şoapta ce tainic pătrunde prin geam,
Venind din străfunduri de lume,
O chiamă să vadă tăcutul ocean
Pe care plutesc fără ţintă de ani
Corăbii de-argint fără nume.

Ea pasul şi-l poartă uşor, fermecat
De zvonul cel tainic, ce vine
Pe strunele inimii sale cântat.
Şi, cu capul uşor pe fereastră plecat,
Răspunde chemării divine:


“-Hei ! Cine-i pribeagul, acest călător
Ce-şi poartă chemarea prin lume,
Ce pare mânat totdeauna de-un dor,
Cu arc şi săgeţi ca un zeu zburător.
Hai, spune: el are un nume?”

Doar ramurii care îi bate-n fereastră
Îi spune că ştie cuvântul...
În ochii ei mari e o teamă firească.
Dar, un şuier venit dinspre zarea albastră
Prelung îi şopteşte: “-Este Vââântul!”

Dar iată-l! Zglobiu şi gingaş , ea îl vede
Cum vrea printre frunze să treacă.
Străbate cu freamăt prin mantia verde
Şăgalnic se joacă prin buclele-i negre,
Îi fură-un sărut, apoi pleacă!

S-a dus ca un vis şi se-afundă în zare,
În grabă străbate Pământul...
Ea simte că inima-i bate mai tare,
Năvalnic răsună în ea o chemare:
Să plece şi ea ca şi Vântul!

Dar Vântul ce-n ramuri tot face popas
Şi fata sărută hoţeşte,
El, care sol de furtuni a rămas,
A norilor neagră cortină a tras
Şi Luna zâmbind se iveşte.


E Zâna Iubirii. Cu mers maiestos
Se plimbă-n grădina de stele.
Privindu-şi supuşii cu zâmbet duios,
Revarsă o ploaie de raze în jos,
În calea pornirii rebele.


Iar fata, cu chipul ca-n vis luminat,
La lună privind îi zâmbeşte.
Cu gândul spre stele acum a zburat
Şi vise de aur din raze-a-nsăilat
Ca omul ce-n taină iubeşte.

(1956)

Miracol

Tatăl nostru, carele eşti în ceruri,
Fiinţa-ţi blândă, plină de iubire,
Străbate veşnic cosmicele geruri
Spre-a ajuta această omenire.

Ne dărui pâinea cea de toate zilele,
Prin taina sfintei liturghii mereu
Şi ne îndemni la toate slujbele:
“- Luaţi, mâncaţi, acesta-i trupul meu!”

Din vinul roşu, sfinţit în altar,
Ne-mpărtăşim de sfinte sărbători.
Sfioşi, primim rubinul dat în dar
Şi-ndemnul: “- Fiţi mai iubitori !

Împărăţia Ta e fără de sfârşit!
Şi să-nţeleg îmi este foarte greu
Acest miracol, ce s-a săvârşit,
Că Tu cu mine poţi să fii mereu!

Că Ţi-ai făcut intrarea triumfală
În mintea mea, de obicei rebelă,
Că inima-mi, de rugă, e capelă,
Iar pentru cânt de slavă – catedrală

Rugă (2)

Într-o zi, Doamne, m-am ivit
Şi-am năvălit în lumea asta,
Cu ţipăt straşnic de voinic
Pornit la luptă cu năpasta.

N-a fost doar o năpastă, Doamne,
La multe încercări m-ai pus...
Dar, iată, după-atâtea toamne,
Pot încă sta cu fruntea sus.

O, Doamne, simt, nu m-ai uitat
Pierdut în lanul suferinţei,
Căci, altfel, cum aş fi aflat
Şi bucuria biruinţei?

Privesc azi Răsăritul, Doamne,
Şi număr anii câţi s-au dus:
Te rog, dă-mi tot atâtea Toamne,
De astăzi, până la Apus!

30 octombrie 1990

Rugă (1)

Acum, la jumătate veac,
Spre Tine, Doamne-ndrept o rugă:
Dă-mi contra bătrâneţii leac
Şi nu-mi lăsa anii să-mi fugă.

Să-mi dai răgaz ochii să-mi bucur
Cu dansul lunilor ce trec,
Din suflet grijile să-mi scutur
Şi cu amicii să petrec.

Mai am de mers la nunţi, botezuri,
Misterul vieţii să-l dezleg
Şi din atâtea mii de crezuri,
Pe cel adevărat s-aleg.

Şi multe-aş vrea să mai fac, Doamne,
Cu dragoste şi-nţelepciune.
Te rog, mai dă-mi un veac de toamne
Cu zile aurii şi bune.


30 octombrie 1989

Coboară, Doamne !

Se-nalţă schela înspre creste
Dar pân-la Ceruri mult mai este,
Chiar dacă turla cea semeaţă
De norii trecători se-agaţă...

Lăcaşul sfânt, o mână-aleasă
L-a-mpodobit ca pe-o mireasă.
A zugrăvit în el toţi Sfinţii
Şi Mucenicii şi Părinţii.

Trăind în post şi rugăciune,
Departe de deşărtăciune,
Creştinu-ngenunchiat aşteaptă
Din Cer – o judecată dreaptă.

Privirea lui se-ndreaptă-n sus,
Spre Pantocratorul Iisus:
Coboară, Doamne, printre noi
Cu razele ce vin şuvoi !

S-auzi cântările de slavă,
Osana, liturghia gravă,
Ce Ţie îţi sunt închinate
Şi Maicei Tale Preacurate.