Simt
inima că-mi bate tot mai tare,
Zadarnic
mai încerc s-o ţin în frâu.
Avânt
îşi ia, cântând fără-ncetare,
Iar
gândul ar lega-o cu un brâu.
Ruşine-mi
e cuiva să povestesc-
Ca
pe-o comoară taina o păstrez
Şi
nimeni nu ghiceşte că iubesc,
Că-n
nopţi cu lună eu la el visez.
Au
înţeles doar ochii mari, adânci,
Că
gându-mi zboară către el hoinar
Şi
simt puterea de-nverzite lunci,
A
ochilor, cum mă atrage iar.
Se-ascunde
vântu-n părul blond, rebel,
Ca
vara printre spicele de grâu
S-a
cuibărit şi ceru-n ochi la el...
Iubirea
mea, cum să te ţin în frâu ?
Îl
vezi şi tu, senin şi zâmbitor,
Cum
trece şi mă lasă fără grai -
Îmi
pare că-i un vis rătăcitor
Şi-mi
este drag ca soarele bălai.
august
1957
No comments:
Post a Comment