Crucea de pe Caraiman

Navigând spre zări celeste
Nori uşori plutesc agale,
Se strecoară printre creste
Şi coboară până-n vale.


Azi, cu coama argintată
De o proaspătă ninsoare,
Caraimanul îşi arată
Fruntea-n Răsărit de Soare.


Privind Crucea ca prin ceaţă
Devin martor la mister:
Văd schimbarea Lui la faţă
Şi-nălţarea către Cer.


El, Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat,
În menirea Lui divină
Răstignit şi înviat.


-Cruce tandră ca Iubirea,
Unind Cerul cu Pământul,
Ţii în braţe omenirea
Cum îţi este Legământul.


-Cruce albă, luminată,
Perla lumilor creştine,
Mă simt bună şi curată
Când mă rog privind spre tine.


-Cruce sfântă, înălţată
Pe masivul Caraiman,
Ţie mă închin plecată,
Zi de zi şi an de an.