Coboară, Doamne !

Se-nalţă schela înspre creste
Dar pân-la Ceruri mult mai este,
Chiar dacă turla cea semeaţă
De norii trecători se-agaţă...

Lăcaşul sfânt, o mână-aleasă
L-a-mpodobit ca pe-o mireasă.
A zugrăvit în el toţi Sfinţii
Şi Mucenicii şi Părinţii.

Trăind în post şi rugăciune,
Departe de deşărtăciune,
Creştinu-ngenunchiat aşteaptă
Din Cer – o judecată dreaptă.

Privirea lui se-ndreaptă-n sus,
Spre Pantocratorul Iisus:
Coboară, Doamne, printre noi
Cu razele ce vin şuvoi !

S-auzi cântările de slavă,
Osana, liturghia gravă,
Ce Ţie îţi sunt închinate
Şi Maicei Tale Preacurate.