Comoara

Pe drumul ce duce
suind Dealul Morii,
Un gând te abate
spre Grota Comorii.

Se pare că nimeni
nu ştie o iotă
De felul comorii
ascunse în grotă.

Spre grotă, agale,
de văd că te-ndrepţi,
Îşi dau cu părerea
nebuni şi-ţelepţi:

“ – Există comoara-
dar nu-i chiar comoară,
Nu sunt nestemate,
ai fost tras pe sfoară ! ”

Trăind singuratici,
vorbind doar cu aştrii,
Comoara din grotă
o văd doar sihaştrii:

În liniştea grotei,
în noapte deplină,
Coboară în taină
Lumina Divină.

“- Cosmice vibraţii
hoinărind besmetic
Au creat în grotă
un nod energetic,

Spun iniţiaţii.
Iar prin grota noastră,
Spre Divinitate
avem o fereastră. ”