Plecată de la Măgurele
Pe-o ploaie tristă, fără leac,
Mă-ntorc murată pân-la piele
Şi-mi iau tovarăş... un coniac.
Ghiocul palmei îl mângâie
Trezind aromele-i de vis.
Podgorii, Toamna aurie,
Aduc nectar din Paradis.
Un fulger globular îmi pare
În cupa mică de cristal,
Sau, chiar un concentrat de Soare,
Cu irizări de foc bengal.
O alchimie de maestru
Sublimă gândurile grele...
Din tina globului terestru
Mă proiectează către stele.
Noiembrie, 1976
(din volumul de poezii "PRINTRE STELE")
No comments:
Post a Comment