Leana

Mamei mele...

Motto:

Tu bei ceaiul, pleci la şcoală,
Eu aduni căpşuni în poală
Tu bei ceaiul, pleci la muncă,
Eu cu boii plec pe luncă

        (Elena Stan, 1926)

Leana lui nea Petre Stan
A crescut mult într-un an!
Este încă mărunţică,
Dar cu inima voinică.

Iat-o, trece iar spre luncă,
Cu cei patru boi de muncă.
Bouri albi, cu mândre coarne,
Pot Pământul să-l răstoarne!

Boii, blânzi ca nişte sfinţi,
Merg în urma ei cuminţi,
Jos în luncă, la răcoare,
Unde-i apa curgătoare.


Ei pasc iarba mătăsoasă,
Iară Leana ie-şi coasă:
Strai frumos de sărbătoare,
Căci de-acum e fată mare!


Poate va ieşi la horă...
Mulţi săteni o vor de noră
Pe mezina lui nea Stan
(Soră a patru vlăjgani)

Care cântă prin zăvoi,
Păzită de patru boi,
Cu glas de privighetoare
Ce răsună-n depărtare.

Însă...cui de horă-i pasă?
Sau de rochie de miresă?
Ei degeaba dau din gură:
Leana vrea învăţătură!

Vrea...dar nu e rost de carte,
Şcoala-i doar un vis, departe,
Pentru-o fată de ţăran,
Premiantă an de an.

Şi rămâne Leana noastră
Să se uite pe fereastră,
Palidă ca după boală,
Cum colegii trec spre şcoală.

Apoi pleacă iar spre luncă
Cu cei patru boi de muncă.
Le-ampletit în coarne flori
Şi-i alintă cu cântări:

“-Bouri, boulenii mei,
Albi şi blânzi ca nişte miei,
Cu putere ca de zmei,
Aş zbura spre Rai cu ei,
Să-l găsesc pe Dumnezeu
Şi să-i spun necazul meu...”

Dar plăvanul Floricel,
Năzdrăvan de mititel,
Capul uriaş înclină
Pentru mica lui regină,

Să se urce-n tron de flori
Şi s-o plimbe până-n zori,
Legănată între coarne
Uşurel, să n-o răstoarne,

Printre flori, printre smicele,
Pe sub Cerul plin de stele,
Până Satul tot se scoală
Şi colegii trec spre şcoală.

Poate-a hotărât atunci
Că, de-o fi să aibă prunci,
Să se jure pe scriptură
Că-i va da la-nvăţătură!

După ani, când Leana-i Mamă,
Satul nu-l mai ia în seamă:
Patru prunci în bătătură
- Patru daţi la-nvăţătură!

Iar noi, pruncii ei de-atunci,
Astăzi învăţăm alţi prunci,
Despre bune, despre rele,
Despre-atomi şi despre stele.